Procesul bronzarii

Pielea umană este compusă aproape în întregime din apă şi molecule organice.

Pentru a produce o modificare chimică, radiaţia UV trebuie mai întâi să fie absorbită de molecule. După absorbţia energiei radiaţiei, molecula ajunge, pentru o fracţiune de secundă, într-o stare excitată, moment în care are loc modificarea chimică. Efectul observat poate fi o pigmentare mărită a pielii, sau eritema.

Pentru a înţelege procesul de bronzare trebuie mai întâi să se înţeleagă că pielea este compusă dintr-o mulţime de tipuri diferite de celule.

Celulele implicate iniţial în procesul de bronzare se numesc melanocite. Melanocitele sunt localizate la baza epidermei, între epidermă şi derma de sub ea. Melanocitele folosesc aminoacidul tirozină pentru a produce melanina. Aceste nivele de melanină părăsesc melanocitele şi migrează până în epidermă, unde reacţionează cu radiaţia UVA şi UVB.

Procesul de bronzare are loc în două faze:

1. Prima constă în închiderea imediată a pigmentului (IPD). Ea este cauzată de modificarea melaninei deja prezente în piele. IPD apare cel mai evident în pielea care deja prezintă o pigmentare semnificativă. Aceasta apare după expunerea la UVA. IPD se poate decolora în câteva minute, sau poate dura câteva zile după expuneri mai lungi şi amesteca cu  o bronzare întârziată.

2. Bronzarea întârziată, indusă de cele mai multe ori de expunerea la UVB, este rezultatul unei melanine crescute în epidermă şi devine vizibilă la 72 ore după expunere.